Welcome to Mt2009.eu

Be apart of something great, join today!

[M]Bo

Global Moderator
Moderatör
Joined
Jan 22, 2026
Messages
26
Reaction score
9
Points
3
Nostalgia_RO_buna.webp

🎉 Forum Event – Nostalgia Time! 🕰️


Salutări, dragi jucători,

Suntem foarte bucuroși să vedem că avem deja aproape 100 de înregistrări pe forum — vă mulțumim pentru suportul extraordinar! ❤️

Pentru a sărbători acest lucru, organizăm un mic eveniment de nostalgie. 🕰️✨


Cum poți participa? ❓

Scrie pe forum conținut nostalgic Metin2 — amintiri vechi, povești, iteme legendare, hărți sau orice îți aduce înapoi sentimentul anului 2009. 💬

Unde poți posta? ❓

Ești liber să postezi oriunde pe forum, în orice categorie și în orice limbă.
De exemplu, poți să-ți împărtășești amintirea nostalgică chiar și ca răspuns la acest topic. 👇


🏆 Postarea cu cea mai bună calitate și cea mai multă interacțiune va câștiga 500 Monede Dragon (DC) 🪙

Câștigătorul va fi anunțat în ziua deschiderii jocului – 30 Ianuarie. 🚀


Mult succes tuturor! 🍀
Hai să retrăim nostalgia împreună! 🕰️


MT2009 | Oldschool | Clasic | Nostalgie | Eveniment | Experiența autentică Metin2 2009
 
Îmi aduc aminte de Metin2 din 2009 ca de o altă viață. Nu era doar un joc, era un loc în care intram zilnic, după școală, cu emoție, ca și cum mă întorceam „acasă”. Deschideam clientul, apărea logo-ul, muzica aceea calmă și misterioasă… și dintr-o dată uitam de timp.
Primele ore petrecute în Yongbi sau Joan, alergând fără mount, doar cu o sabie +0 și armură de nivel mic, dar cu vise mari. Fiecare Metin de nivel mic părea un boss adevărat. Stăteam minute bune să-l batem, uneori 3–4 jucători, sperând să pice ceva bun. Când cădea o Carte de Abilități sau era sărbătoare.
Îmi e dor de vremurile când un FMS, un RIB sau o Armură de 61 erau adevărate legende. Nu conta dacă era +7 sau +8, important era că o aveai. Iar când cineva intra în oraș cu iteme strălucitoare, toată lumea se oprea să se uite. Respect pur.
Map1 era plin de viață. Negustori peste tot, magazine deschise cu titluri scrise stângaci: „Vand FMS ieftin”, „Caut breaslă”. Stăteam ore întregi doar vorbind, negociind, glumind. Nu exista grabă. Doar comunitate.
Și ce vremuri cu breslele… războaiele erau evenimente adevărate. Emoția înainte de war, coordonarea pe chat, adrenalina fiecărei lovituri. Nu conta cine câștigă, conta că eram acolo, împreună.
Îmi lipsesc nopțile târzii, când spuneam „mai stau 10 minute” și se făcea 3 dimineața. Îmi lipsesc prieteniile legate acolo, unii dispăruți, alții poate încă joacă sub alte nume. Îmi lipsește sentimentul că fiecare zi în Metin2 era o aventură.
Pentru mine, Metin2 2009 nu a fost doar un joc online. A fost copilărie, emoție, descoperire. A fost o lume simplă, imperfectă, dar plină de magie.


Dacă ai fost acolo… știi exact despre ce vorbesc.
 
Vă salut, am 28 de ani și n-am mai jucat metin de foarte multa vreme , am tot văzut în ultima perioadă pe diferite platforme postări cu "metin2 2009 " , m-a făcut curios ce-I drept și sincer să vă spun mi-am amintit instant primele mele experiente de pe metin , ironia sau destinul ca să zic așa face ca eu m-am apucat de metin pe 23 Aprilie 2009 . Era primăvară, îmi luasem primul meu calculator și am cautat diferite jocuri, pana când un bun prieten de al meu mi a prezentat metin 2 , mi se părea wow , nu mai văzusem așa ceva , nu aveam habar cum se joacă dar în sufletul meu de copil era ceva extraordinar. Țin minte că mi am făcut un războinic corp , nu știam ce skiluri trebuie sa maxez prima dată, așa că am făcut la incizie tripla primul M din 19 puncte , totul bine și frumos pana când într o zi am găsit la magazinul general Mănunchi ca să faci shop , am făcut shop și atunci am simțit pentru prima oară frica , credeam că mi s-a blocat caracterul , nu ma puteam mișcă, nu puteam schimba echipamentul, nu puteam face nimic , la ce panica mi am luat n-am mai observat fereastra cu " Închide Magazinul " soluția a fost să-mi fac alt cont și sa o iau de la capăt, de data asta mi am făcut sura și am început să bag puncte în tăiș, mi a crescut dmg-ul , mi a crescut rezistenta ma simțeam puternic, am evoluat , am dropat fms , îl făcusem +7 era totul frumos , pana când intr o zi a venit un băiat la mine și mi a spus ca-mi poate dubla fms-ul , eram ceva de genul " Chiar poți face asta ? Și el a zis ca da , doar ca să nu spun nimănui ca I ilegal , i am dat fms-ul plus o taxa de 1kk și băiatul meu a dat log out , nu vreți să știți depresia și tristețea din sufletul meu de atunci , cu bune cu rele a fost un joc care m-a format pentru viata reala , și îmi doresc sa retrăiesc momentele alea și acum la 28 de ani , multa bafta cu serverul și ne vedem acolo !!!
 
Salutare!

Prima data de metin m-am apucat in 2007, la indemnul varului meu. A venit la mine si mi-a spus ca a gasit un joc nou, fain, asa ca am fost la el acasa si am jucat atunci impreuna cu el la acelasi calculator timp de cam 4 ore, dupa care am venit la mine acasa sa mi-l descarce si sa mi-l instaleze si mie ca sa pot sa ma joc si eu singur. Pe acea vremea nici nu exista serverul oficial romanesc, a trebuit sa jucam timp de 2 ani pe serverul din Marea Britanie. :LOL:

Inca tin minte acele vremuri frumoase dupa ce ma apucasem de metin, cand nici nu stiam ce fac, dar eu ma distram! Inca tin minte ca primul meu caracter a fost un sura si ca mi-a luat aproximativ 4-5 zile sa ajung la nivel 10 fiindca nu stiam ce faceam. Intr-un moment mi-a aratat varul meu si cum sa imi iau abilitatile si asa am ajuns sa imi iau prima data abilitati la nivel 10 🤣.Bineinteles ca am ales magie neagra (BM) fiindca suna mai smecher. Inca imi amintesc cat de fericit eram cand activam spiritul flacarii si eu doar fugeam in cercuri pe langa monstrii si ei mureau... Acelea erau vremurile bune, de neuitat, cand nu stiam nimic dar ma distram maxim!

Am venit pe acest server fiindca ma ajuta sa imi aduc aminte de acele amintiri frumoase.:love:
 
Era iarna anului 2009. Eram încă în școala generală. Deja știam să joc Metin2, dar jocul încă avea multe necunoscute. Mulți spun că astăzi nu mai au timp pentru koc, dar nici atunci nu era. Aveam școală, teme, prieteni, iar unii dintre noi, poate, chiar și timp limitat la calculator.

Acum, timpul este același, doar că fiecare are alte activități, alte responsabilități. Farmecul jocului nu era timpul liber pe care îl aveai, așa cum nici azi nu este vorba despre asta, ci despre timpul de calitate petrecut într-o comunitate, despre oamenii pe care îi întâlnești și despre prieteniile pe care le poți lega.

Era iarna anului 2009. Prima zi din vacanța dintre semestre. Ningea la Craiova. M-am trezit, am aprins unitatea calculatorului cu degetul mare de la picior. Am intrat pe Metin și primul lucru pe care l-am făcut a fost să încep un nou caracter. La acea vreme se purta. Când te plictiseai de un caracter, porneai la un drum nou. A fost prima dată când am jucat ca ninja arc. A fost o adevărată provocare.

Nu ai cum să uiți primul FMS dropat, prima eșuare dramatică sau prima medalie obținută după zeci de minute petrecute în temniță. La acea vreme, te bucurai pentru o pereche de papuci cu PV 500 sau de o scoică pe care o scoteai din câțiva șalăi prinși. Fiecare Yang conta.

Nu pot uita momentele în care se făceau dueluri la Uriel sau în spatele depozitului. Jucam pe regalul albastru și deja începeau să își facă apariția playeri de lv mic, grad CRUD, cu mult hh pe itm. Era fantastic ce reușeau să facă. Erau momente unice, la fel ca nopțile petrecute în DT. Era un loc în care zeci de jucători se strângeau să pluseze. Stăteam majoritatea la zid, să nu facem LAG. Cei mari luptau să ne urce până la fierar.

La acea vreme, party-ul la BO încă era la modă. Ninja arc era la mare căutare pentru astfle de grupe, la fel și șamanul ZMEU. Un war mental era și el necesar, în timp ce Sura ARME sau Războinicul CORP făceau diferența când se discuta de „ALL MAP”.

Erau vremuri în care fiecare avea o strategie, indiferent de caracterul jucat. Unii preferau să joace pentru „story”. Să facă toate misiunile, să învingă fiecare boss din joc. Alții, evoluau pentru PVP, la lv mic sau mare. Yangul se făcea în moduri infinite. Aveai mineritul, pescuitul, farmatul pentru Upp în diferite mape. Pietrele metin se găseau greu și era fascinant când spărgeai o piatră de unul singur și primeai tot dropul. O piatră + 4 era foarte rară, la fel AURA CC.

Atunci când făceai misiunea pentru calul armat aveai de așteptat o noapte întreagă. Dimineața, chiar dacă aveai școală, te trezeai mai devreme, doar pentru a merge la grăjdar, să iei calul îmbunătățit și să spargi o piatră în Map2. Unii uitau că au nevoie și de Yang și sufereau ore întregi, până când se întorceau de la școală, pentru a farma, pentru a vinde tot ce aveau prin inventar, doar ca să reușească să își ia armatul.

Era iarna anului 2009 și nu o voi uita niciodată, așa cum sunt sigur că nici tu nu o vei face prea curând.
 
Last edited:
Salut! Prima data când m-am apucat de Metin2 aveam 11 sau 12 ani alături de 2 verișori ei jucând dinaintea mea cu puțin timp. Au venit la mi e mi-au descarcat Metinul au făcut un cont, acuma începe distracția eu având un PC slab cred ca un pentium4 nu ma lasa sa întru pe srv văzând asta ei pleacă și ma lasa pe mine pana la urma reusesc sa ma conectez și de aici sa te ti. Am avut un caracter ninja am văzut cănii lupii cu ce sa ii bat ca nu știam sa deschid inventarul și ce credeți încep sa ii bat cu pumnii pana la urma imi zice cineva cum deschid inventarul bun după câteva zile eu fiind dezastru bat un arcaș brutal și poc dropez Sabie Luna-Plina+2 eu panicat o iau de jos neștiind valoarea ei (verișori mei mi-au zis ca FMS-ul e scump și printre cele mai bune arme)panicat după ce o iau cum dau de verișori sa ii anut ca am dropat Sabie Luna-Plina plec de acasă în fuga la ei, ei stand la 500 600m de mine ajung la ei gâfâind ca toți draci le zic și ei îmi zic nu e buna mi-o dai mie sa ii dau plus eu fiind mic și prost am pus botul și asa am rămas eu fără FMS.
O amintire pe care nu o sa o uit niciodata
 
Acum, timpul este același, doar că fiecare are alte activități, alte responsabilități. Farmecul jocului nu era timpul liber pe care îl aveai, așa cum nici azi nu este vorba despre asta, ci despre timpul de calitate petrecut într-o comunitate, despre oamenii pe care îi întâlnești și despre prieteniile pe care le poți lega.

Era iarna anului 2009. Prima zi din vacanța dintre semestre. Ningea la Craiova. M-am trezit, am aprins unitatea calculatorului cu degetul mare de la picior. Am intrat pe Metin și primul lucru pe care l-am făcut a fost să încep un nou caracter. La acea vreme se purta. Când te plictiseai de un caracter, porneai la un drum nou. A fost prima dată când am jucat ca ninja arc. A fost o adevărată provocare.

Nu ai cum să uiți primul FMS dropat, prima eșuare dramatică sau prima medalie obținută după zeci de minute petrecute în temniță. La acea vreme, te bucurai pentru o pereche de papuci cu PV 500 sau de o scoică pe care o scoteai din câțiva șalăi prinși. Fiecare Yang conta.

Nu pot uita momentele în care se făceau dueluri la Uriel sau în spatele depozitului. Jucam pe regalul albastru și deja începeau să își facă apariția playeri de lv mic, grad CRUD, cu mult hh pe itm. Era fantastic ce reușeau să facă. Erau momente unice, la fel ca nopțile petrecute în DT. Era un loc în care zeci de jucători se strângeau să pluseze. Stăteam majoritatea la zid, să nu facem LAG. Cei mari luptau să ne urce până la fierar.

La acea vreme, party-ul la BO încă era la modă. Ninja arc era la mare căutare pentru astfle de grupe, la fel și șamanul ZMEU. Un war mental era și el necesar, în timp ce Sura ARME sau Războinicul CORP făceau diferența când se discuta de „ALL MAP”.

Erau vremuri în care fiecare avea o strategie, indiferent de caracterul jucat. Unii preferau să joace pentru „story”. Să facă toate misiunile, să învingă fiecare boss din joc. Alții, evoluau pentru PVP, la lv mic sau mare. Yangul se făcea în moduri infinite. Aveai mineritul, pescuitul, farmatul pentru Upp în diferite mape. Pietrele metin se găseau greu și era fascinant când spărgeai o piatră de unul singur și primeai tot dropul. O piatră + 4 era foarte rară, la fel AURA CC.

Atunci când făceai misiunea pentru calul armat aveai de așteptat o noapte întreagă. Dimineața, chiar dacă aveai școală, te trezeai mai devreme, doar pentru a merge la grăjdar, să iei calul îmbunătățit și să spargi o piatră în Map2. Unii uitau că au nevoie și de Yang și sufereau ore întregi, până când se întorceau de la școală, pentru a farma, pentru a vinde tot ce aveau prin inventar, doar ca să reușească să își ia armatul.

Era iarna anului 2009 și nu o voi uita niciodată, așa cum sunt sigur că nici tu nu o vei face prea curând.
primul fms a fost in map2 :)) tarziu am aflat ca erau si in vale
 
Salutare tuturor!

Ce amintiri frumoase am văzut pe aici... 👀 mai că mă ia și pe mine nostalgia!
Am venit să vă anunț că perioada evenimentului se extinde cu încă o zi! Așa că mai aveți puțin timp să vă împărtășiți amintirile cu noi și să aveți o șansă la cei 💎 500 DC 🪙!

Bafta tuturor!
 
Nu îmi ducea calculatorul cate 2 cliente deschise si daca voiam sa transfer un item pe alt cont, il aruncam pe jos intr-un loc anume si il luam cu alt cont, asta pana am facut asa si a fost mentenanță si am pierdut tot.

Stăteam pe Skype cu băieții ore întregi.

Nu știam că skill-urile se fac la 17 puncte.
Nu știam că există reset.
Așa că îmi făceam câte un caracter pentru fiecare skill în parte. Dacă greșeam, ștergeam și o luam de la capăt.
 
Am scris textul cu ceva timp in urma. Nu stiu dacă va fi luat in considerare, dar poate o să va placă:

Perioada de glorie, 2009 – 2011, atunci când Metin2 era printre cele mai iubite jocuri din România. Este vorba despre ani de zile în care oameni de toate vârstele și-au dedicat timpul acestui joc, dar au rămas cu amintiri frumoase.

Cine nu și-ar mai dori să reînceapă „de la 0”, așa cum se spunea. Sigur îți amintești prima dată când ai crescut la câini, prima misiune dată de Căpitan sau prima armă care ți-a eșuat la fierar. Acum, nu putem decât să ne reamintim împreună de adevăratul Metin2.

Adevăratul Metin2, măcar o dată!
Nu știai de unde să îți faci instructajul pentru vrăji, dar te-ai prins repede că pergamentele din stânga te vor ajuta, împreună cu punctele marcate pe hartă. Puțini vor recunoaște că nu au știut cum să-și bage punctele în status sau în vrăji, că a durat multă vreme până să afle cum se face un M sau ce să mai vorbim despre G-uri și P-uri.

La lvl 25, dacă ai avut noroc, ai reușit să faci din prima misiunea pentru cal, dar numai după ce ai stat ore bune în temnița Maimuțelor. Nu a fost ușor să ajungi acolo. A fost posibil numai după ce ai făcut multe misiuni în Map1, până să fii trimis către Muzician, să treci de Amazoanele de la portal și să faci ochii mari în fața unui nou tărâm.

Negocierile erau ușoare la început, pentru că nu cunoșteai adevărata valoare a obiectelor și le schimbai pentru ce aveai nevoie. A trecut timp și până să ajungi să înțelegi cât de importante sunt pietrele Metin și ce înseamnă să farmezi. După ce ai descoperit Map2 și calul te-a ajutat să te miști mult mai repede, misiunile au devenit mai ușoare, la fel ca înaintarea în lvl. Cel mai probabil, tot în Map2 ți-a picat și primul FMS. Da, sabia aia pe care și-o doreau toți și pentru care te bucurai ore întregi după ce îți vedeai numele scris cu galben deasupra ei.

Ai ajuns la lvl 30 cu greu și credeai că deja cunoști toate secretele jocului, dar abia atunci avea să devină mai interesant. Odată cu acest nivel, lucrurile s-au complicat, într-un mod frumos. Puteai să mergi la pescuit sau la minerit și să faci niște bani în plus. Unii vindeau peștii, alții îi desfăceau pentru scoici. Cei mai curajoși desfăceau și scoicile pentru perle.Tot la pescuit s-au creat multe prietenii și s-au făcut multe afaceri între jucătorii ce aveau mai mult timp să urmărească „ce se striga”.

Mulți își doreau să facă lvl 30 pentru a putea pune FMS-ul, alții pentru că deja descoperiseră că mai aveau doar 5 nivele până să-și poată face cal armat. La acea vreme, misiunea pentru calul armat nu o puteai face singur și era nevoie să faci gupă cu mai mulți jucători, care să te ajute să omori arcașii din deșert, pentru că nu toată lumea știa de pietrele Metin din Valea Orcilor. Acolo s-au trăit emoții mari: timpul părea prea scurt, colegii păreau dezinteresați, apărea și țestoasa pe care o vedeai pentru prima dată și multe altele.

După ce ai reușit să își faci armatul, lucrurile păreau mult mai ușoare. Da, doar păreau. A fost ușor să spargi pietrele Metin din Map2, să crești până la lvl 39 la sălbatici și să strângi niște bani pentru o Secure Uriașă +7, al cărei atac părea mai bun decât FMS-ul tau +6. Poate, între timp, ai descoperi Arhanii și ai făcut rost de un RIB, dar tot era foarte mare tentația armelor de nivel ridicat. Îți doreai să crești cât mai repede până la 40 pentru secure și 42 pentru Dragon, armura aceea albastră, care strălucea din ce în ce mai mult cu fiecare + dat la fierar. Totuși, nu a fost ușor. Ai întrebat în stânga și în dreapta și ai fost trimis la BO. La acea vreme, dacă nu aveai un caracter bine pus la punct, cu statusuri corecte, puncte adăugate corect în vrăji și ITM cât de cât bune, nu putea face față decât într-un party. Este vorba despre acea grupă în care se băgau jucători până la refuz, în care mereu trebuia să fie un Ninja pentru lure și un Șaman pentru buff. Când prindeai loc în party te bucurai și sperai să nu fie nevoie să pleci de la calculator sau să nu te dea liderul grupei afară. Creșteai greu, experiența pe care o primeai era îngrozitoare, dar ție ți se părea că totul e ok.

Ai reușit să intri și într-o Breaslă, acolo unde se comunica, oamenii se ajutau între ei și cea mai interesantă parte era atunci când „se dădea WAR”. Războiul între bresle era o adevărată confruntare a orgoliilor și puțini ratau astfel de evenimente.

Ușor, ușor ai învățat mai multe secreta ale jocului și caracterul tău a fost din ce în ce mai puternic. Totuși, apărea, din nou, problema legată de lvl. După ce te-ai chinuit la BO, în party-uri, băgând mobi în zid sau luptând cu 4-5 grupe, ai reușit să faci lvl 53, poate chiar 54. Dinții de orc erau răsplata ta, pe lângă experiență. Norocoșii, după lvl 50, vedeau și câte un BLESS (Pergament Binecuvântat), dar nu era de ajuns. Așa că ai hotărât să îți încerci norocul în V1, apoi în V2, acolo unde mergeai cu un inventar plin de licori și te întorceai cu unul plin cu clopote pe care să le vinzi la Negustoreasă, pentru a mai scoate ceva bani din cei investiți la intrare.

De fiecare dată când plecai de la calculator încercai să faci un magazin și să vinzi cât mai multe până la întoarcere. Banii deveneau din ce în ce mai ușor de făcut, odată cu înaintarea în lvl, dar și nevoile caracterului erau mai mari. Armele, armurile sau bijuteriile trebuiau să fie cât mai puternice, iar pentru acest lucru aveai nevoie de yang. Totuși, existau seri în care se făcea DT-ul. Turnul Demonilor era asaltat de jucătorii ce doreau să-și crească ITM fără să fie nevoiți să aibă materiale de upgrade. Și acelea erau momente interesante, în care mulți au reușit să facă arme unice pe serverele lor, la acea vreme.

Erau zile și nopți pe care le petreceai în lumea Metin2, dar nu le-ai regretat și poate că ți-au folosit la ceva și în viața reală. Totuși, astăzi nu mai există plăcerea jocului de altădată. Nu pentru că nu mai sunt aceiași jucători, ci pentru că nu mai este același joc. Lucrurile s-au schimbat, iar mulți încă se gândesc la momentul în care vor mai juca, măcar o dată, adevăratul Metin2.

Cine nu și-ar dori să mai joace, măcar o singură dată, acel Metin2? Acum, Mt2009 ne oferă ocazia!

Vă las si cateva poze. Sper sa se incarce. Nu sunt facutr de mine, dar sunt reprezentative
5.webp
 
Last edited:
Back
Top